Dureri articulare cu urticarie

The spectrum of pathogenic events is very wide, even with multiple organ implications. Immune cutaneous manifestations are expressed by acute or chronic urticaria, for which multiple mechanisms have been described with the intent to generate effective treatments. Association of autoimmune phenomena complexes this pathology, therefore the management should be more specific and personalized.

Keywords acute and chronic urticaria, children, autoimmunity Rezumat Răspunsurile imune la vârsta copilăriei sunt deseori impredictibile. Spectrul manifestărilor patogenice este deosebit de larg, cu implicații organice multiple. La nivel cutanat manifestările imune se exprimă prin urticarie acută sau cronică, pentru care multiple mecanisme fiziopatogenice au fost descrise, cu intenția de a genera tratamente eficiente.

Asocieriea fenomenelor autoimune complexează această patologie, prin urmare abordarea terapeutică trebuie să fie mult mai specifică și personalizată. Cuvinte cheie urticarie acută și cronică copii autoimunitate Afecţiunile alergice pot fi considerate boli sistemice, având în vedere polimorfismul simptomelor şi afectarea mai multor organe şi sisteme concomitent.

Urticaria acuta - aspecte clinice

De la alergiile alimentare cu impact digestiv şi până la sensibilitatea la aeroalergeni cu marşul atopic spre astmul bronşic, această patologie a suscitat interesul specialiştilor din toate domeniile.

Urticaria reprezintă o afecţiune plurifactorială, cu localizare dermică sau hipodermică, mai frecventă la copii şi tineri.

Este o reacţie vasculară cutanată, cu arii edematoase pe pielea glabră sau păroasă, cu durată variabilă, de la minute până la 24 de ore. Leziunile sunt circumscrise, superficial-dermice, uneori uşor proeminente, înconjurate de inele variabile de eritem, cu suprafaţă plată sau cu margini proeminente. Pot avea forme şi dimensiuni variabile, în general pruriginoase.

Criteriul de urticarie cronică CU are în vedere o erupţie localizată sau diseminată, pruriginoasă, de plăci urticariene care apar de cel puţin 6 săptămâni. Angioedemul este un tip de urticarie care implică dermul profund, ţesutul celular subcutanat, cu leziuni mai puţin sistematizate, care afectează şi mucoasele, preponderent zonele bogate în ţesut conjunctiv faţa, pleoapele, limba, buzele, extremităţile, zonele genitale.

Urticarie si dureri articulare

Leziunile sunt tipic dureroase şi nepruriginoase. Degranularea mastocitară superficială induce manifestări de suprafaţă, în timp ce edemul vascular extins este cauzat de activarea mastocitelor profunde. Preocupări actuale în studiul urticariei Urticaria cronică a fost studiată în privința mai multor aspecte în ultimul timp, din punctul de vedere al patogenezei, ca boală autoimună sau autoreactivă, stabilindu-se corelația cu factorii genetici implicarea HLA clasa II în determinismul modificărilor clinice dureri la nivelul articulațiilor cotului și tratament, dar şi o interrelație cu mecanismul coagulării și sistemele de fibrinoliză.

Noile antihistaminice de a doua generație, care acționează ca medicamente simptomatice, au apărut pe parcursul ultimului deceniu. Medicamentele vechi şi noi care pot interfera cu fiziopatologia bolii, cum ar dureri articulare cu urticarie ciclosporina și omalizumabul, au fost dezvoltate și utilizate pe scară mai largă şi introduse recent şi în practica pediatrică. Mecanisme imunologice: Reacţii de tip I Reprezintă reacţiile imediate în care IgE specifice se leagă de bazofile sau mastocite, având loc degranularea, eliberarea mediatorilor şi apariţia leziunilor specifice, cutanate sau mucoase.

Ca factori trigger pot fi incriminaţi alergeni alimentari proteina laptelui de vacă, ou, peşte, grâuparazitari, venin de insecte, polenuri, beta-lactamine, latex, enzime. Exemplele elocvente cuprind reacţii de tip hemolitic după transfuzii, administrarea de sulfamide şi imunoglobuline.

Mecanismul incriminat în urticaria de etiologie fizică la frig, colinergică, de tip dermatografism este tot unul mediat prin reacţii de tip II. Reacţiile de hipersensibilitate de tip III Se produc cu participarea CIC, a complementului activat şi a kininelor, în cazul infecţiilor, al urticariei vasculitice, crioglobulinemiei, PAN şi în cadrul bolilor autoimune.

Dacă poate exista urticarie dureri articulare Urticarie cronică oboseală durere articulară. Sindromul de oboseala cronica Depresia severa este de asemenea unul din simptomele tulburarii bipolare. Evaluarea oftalmologică în special examinarea fundului de ochianaliza LCR puncție lombară și evaluarea radiologică sunt utile pentru diferenţierea celor trei entităţi. Tocmai de aceea este esenţial ca pacienţii să primească tratamentul corespunzător şi să îl urmeze conform indicaţiilor medicului. Ceea ce este bun pentru durerea din genunchi dureri ale articulațiilor degetelor și articulațiilor genunchi durere atunci când îndreptarea picior și îndoire genunchi durere după căderea nici o umflare cele mai bune suplimente pentru inflamația articulațiilor arderea durerii în picioare când stați.

Dureri articulare cu urticarie de tip IV Unii autori obiectivează participarea IL 5 şi IL 3, capabile să activeze atât mastocitele, cât şi eozinofilele în anumite reacţii alergice cu apariţie întârziată.

Mecanismele non-imunologice Au fost incriminate în alergia la aspirină şi AINS, precum şi în cazul factorilor fizici care determină alergia. Mecanismul de producere este reprezentat de eliberarea de histamină, prin activarea nespecifică a mastocitelor. Stimulii fizici acţionează asupra nociceptorilor din piele, inducând eliberarea neuropeptidelor, astfel explicând apariţia leziunilor la frig, la cald, la presiune etc.

Etiologia infecţioasă include ca factori determinanţi unele hepatite virale, infecţiile digestive cu norovirus, parvovirozele, infestarea cu Entamoeba spp.

Alte infecţii declanşatoare sunt reprezentate de H. Pylori, streptococi, stafilococi, Yersinia, Giardia Lamblia, Mycoplasma pneumoniae.

Urticaria: cauze, simptome si tratament

Legătura între infecţiile dentare preponderent cele cu Veionella şi apariţia urticariei este încă incertă. Autorii au sugerat că bacteriemia tranzitorie din timpul tratamentului stomatologic poate fi incriminată ca factor declanşator sau chiar unele microorganisme din flora orală de tip Gram-negativ anafilatoxinele eliberate pot duce astfel la eliberarea de histamină prin efect vasodilatator. Autoimunitatea şi urticaria De peste 20 de ani, au fost identificaţi în ser la pacienţii cu urticarie cronică şi alţi factori decât antigenele care duc la eliberarea de histamină.

În au fost identificaţi autoanticorpi direcționați împotriva receptorilor de membrană de înaltă afinitate IgE FceRI de pe mastocite, IgG şi mai rar autoanticorpi anti-IgE.

Urticarie si dureri articulare | Forumul Medical ROmedic

Rottem consolidează acest concept dureri articulare cu urticarie sugerează că nu există date care să susțină o legătură între prezența anticorpilor antitiroidieni și patogeneza CU și că acestea sunt evenimente paralele, cel mai probabil, așa cum se întâmplă cu bolile autoimune. Testele biologice ale funcției tiroidiene trebuie efectuate în toate cazurile pacienţilor cu CU, pentru a putea detecta precoce acele disfuncții tiroidiene care necesită urmărire și tratament.

Testul autolog cutanat ÎnMalmros pastile de durere articulare pe m publicat primul raport privind probabilitatea ca serul autolog de la pacienți cu urticarie să declanşeze teste cutanate pozitive.

Testul autolog cutanat cu ser ASST este un test care măsoară autoreactivitatea individuală in vivo. Aceasta se caracterizează prin formarea de pustule și prurit, ca răspuns la o injecție intradermică cu ser autolog obținut în timpul exacerbării clinice de urticarie sau al crizei de astm bronşic.

Ce afectiuni poate ascunde o urticarie: cauze, simptome, diagnostic si tratament

Astfel, autoreactivitatea poate fi un indiciu al activării mastocitelor prin autoanticorpii prezenți în serul autolog al pacienților cu CU și ASST pozitiv. Figura 1. Test pozitiv cu ser autolog Profil de diagnostic Profilul de diagnostic cert nu este simplu, fiind situat între criteriul cronologic şi cel de asociere sau nu cu angioedemul. Hizalet a demonstrat pozitivitatea testului autolog din ser ASST concomitent cu niveluri ridicate de IgG împotriva Helicobacter pylori și a concluzionat că legătura dintre autoimunitate și infecția cu HP justifică studii suplimentare.

Federman a observat că rezoluția CU a fost mult mai probabilă după ce tratamentul antibiotic al H. Greaves a sugerat că infecţia cu H. Pe baza acestor date nu există încă nici un consens în general, în sensul că investigarea infecţiei cu H. Tharp a sugerat că gastrina eliberată de celulele G din antrumul gastric și duodenul proximal imediat postprandial este dureri articulare cu urticarie element important în reacțiile anafilactice și în apariţia urticariei după ingestia anumitor alimente.

Ghid practic de diagnostic și tratament al urticariei la copil

Diamin-oxidaza este principala enzimă implicată în degradarea histaminei, dureri articulare cu urticarie predominant în mucoasa intestinală. Unele medicamente pot reduce activitatea acestei enzime, dar pot determina o sensibilitate mai mare la alimente producătoare de histamină. S-a demonstrat prin studii ample relaţia dintre cele două afecţiuni, prin relatarea deficitului de diamin-oxidază în enterocitele pacienţilor cu CU recurentă.

Consensul general este că, în ceea ce privește CU, aditivii alimentari pot agrava boala, dar aceștia sunt rareori cauza sa exclusivă. Patogenia urticariei Un mecanism patogenetic unic pentru toate formele de urticarie nu a putut fi evidenţiat, însă se consideră că mastocitul este celula centrală în patogeneza acestei boli. Manifestările urticariei pot fi produse prin mecanisme imunologice implicând toate cele patru tipuri de reacții de hipersensibilitate sau non-imunologice.

Cascada citokinică duce în final la generarea diverșilor mediatori vasoactivi, dintre care cel mai cunoscut este histamina. Reticularea receptorului IgE determină activarea mastocitelor și secreția, apoi, analog, reticularea IgE prin antigen.

Secreția de histamină, leucotriene, citokine și chemokine conduce la o reacție asemănătoare cu reacția alergică de fază târzie. Anticorpul legat la receptori IgE cel mai frecvent blochează legarea IgE în mod competitivdar ocazional este necompetitiv în funcție de locul de interacțiune cu subunitatea a.

Nu vor fi prezente ca elemente definitorii bazofilele, iar un număr mai mare de neutrofile şi eozinofile semnifică mai degrabă o urticarie autoimună decât o urticarie cronică idiopatică. Sindromul metabolic - element de risc Adipokinele joacă un rol-cheie în răspunsul imun şi în inflamația asociată cu UC idiopatică CIU.

Această condiţie este asociată cu un răspuns imun alterat, legat de inflamația sistemică cronică. Adiponectina, un veritabil antiinflamator, are un nivel semnificativ inferior în serul pacienților cu CIU, pacienții având astfel un dezechilibru de adipokine pro- și antiinflamatorii.

Argumente Urticaria idiopatică cronică cu argumente pentru urticarie autoimună a fost raportată ca fiind asociată cu o formă de boală mai extinsă şi mai rezistentă la antihistaminice. Astfel, testarea autoimunităţii în unele forme de urticarie idiopatică cronică poate ajuta la identificarea cauzei principale a bolii, dar nu este esențială pentru managementul clinic al urticariei.

Autoanticorpii legaţi la lanțul alfa al receptorului de mare afinitate IgE Fcer1alfa au fost cel mai frecvent implicaţi în patogeneza leziunilor.

Dureri articulare din urticarie. Urticaria autoimună

Deși fiziopatologia din spatele acestei asocieri rămâne neclară, există un consens că, probabil, reprezintă un epifenomen în articulațiile simetrice doare cazuri. Dureri articulare cu urticarie clinicieni au folosit testul autolog de piele de ser sau al altor markeri, cum ar fi anticorpii antinucleari ANA sau anticorpi antitiroidieni ATA şi teste multiple de eliberare a histaminei din bazofil, pentru a evidenţia puntea de legătură cu autoimunitatea.

S-a emis ipoteza că un screening mai cuprinzător de biomarkeri autoimuni ar spori capacitatea de a prezice severitatea bolii în CIU. Se crede că are cel mai mare impact asupra calității vieții dintre toate bolile alergice tratamentul displaziei picioarelor că este similară în severitate cu bolile arterelor coronare.

În privinţa terapiei, ghidurile actuale recomandă o abordare etapizată folosind antihistaminice nonsedative-H1 până la o creştere de 4 x doza ca terapie inițială, completată cu antagoniștii H2 și antileucotrienă.

• Dureri la nivelul articulațiilor șoldului când stai culcat
• Farmacie condroitină și glucozamină

Aceste medicamente sunt, în general, bine tolerate şi folosite de majoritatea pacienților pentru a obține controlul simptomatologiei. Un subgrup de pacienţi sever afectaţi pot fi refractari la aceste medicamente convenționale.

Ei necesită imunomodulatori ciclosporină, tacrolimus sau micofenolatcorticosteroizi sistemici și, eventual, omalizumab.

În acest scop, mai multe studii au încercat să identifice markerii de severitate care pot ajuta la prezicerea cursului bolii.

Cum scap de durerile articulare? [blumenonline.ro]

Mecanismele patogenice Se împart în două categorii: 1. Imunologice - IgE mediate alimentară, muşcături de insecte, aeroalergenianafilaxia indusă de efort, urticaria fizică presiune, vibraţii, raze solare, frig şi non-IgE mediată de CIC, boala serului, infecţii. Non-imunologice - activarea mastocitelor non-IgE mediate, reacţii dureri articulare cu urticarie, urticaria cronică idiopatică. Manifestările apar mai ales la copiii de sex masculin de vârstă şcolară şi preşcolară, mult mai rar la sugarii de sub 1 an.

Posibila subevaluare rezultă din faptul că, de multe ori, părinţii nu consultă un specialist, observând leziunile şi identificând cauza probabilă în mod greşit. Urticaria - clasificare în practica clinică Din punct de vedere clinic, urticaria poate fi încadrată după cum reiese dureri articulare cu urticarie tabelul 1.

Clasificare etiopatogenică Implică următoarele tipuri de urticarie, în funcţie de etiologie: Urticaria comună acută, cronică, episodică. Urticaria fizică dermografism, urticaria la presiune cu debut întârziat, urticaria colinergică, urticaria la frig, urticaria la soare, urticaria aquagenică. Urticaria vasculitică - angioedemul fără urticarie deficitul inhibitorului C1-esterază, C1-esterază nefuncţionalurticaria de contact sindroame autoinflamatorii.

Diagnosticul urticariei Anamneza.

Mecanisme imunologice Reacţii de tip I IgE specifice - se leagă de bazofile sau mastocite, au loc degranularea, eliberarea mediatorilor şi apariţia leziunilor specifice, cutanate sau mucoase. Alergeni alimentari proteina laptelui de vacă, ou, peşte, grâuparazitari, venin de insecte, polenuri, beta-lactamine, latex, enzime. Reacţii de tip hemolitic după transfuzii, administrarea de sulfamide şi imunoglobuline.

Se vor lua în considerare istoricul personal şi familial privind vârsta, circumstanţele de apariţie a erupţiei, durata, caracterul comprimate pentru artroza șoldului, modalităţile de evoluţie sub tratament, dacă erupţia urticariană se însoţeşte sau nu de angioedem.

Examenul fizic. Manifestări clinice Examinarea tegumentelor şi mucoaselor va descrie tipul, forma, localizarea erupţiei, eventuala prezenţă a angioedemului, dar şi simptomele asociate urticaria poate fi parte a reacţiei anafilactice - se caută hipotensiunea, stridorul sau wheezingul, dificultăţi de deglutiţie, dureri abdominale, participare articulară.

Scorul de activitate Poate fi calculat cu o intensitate de la 0 la 6, după cum reiese dintr-un ghid al World Allergy Organization WAOavând în vedere criterii subiective declarate de pacienţi. Durata urticariei cronice Autorii studiilor de specialitate au încercat să stabilească sau, mai bine spus, să estimeze durata urticariei cronice.

Investigaţii paraclinice Cuprind dozarea IgE, testare cutanată sau RAST dacă se poate asocia cu alimente, medicamente, venin de insecte sau latexefectuarea de culturi bacteriene pacienţi cu istoric de febră, odinofagieprofil tiroidian - anticorpi antimicrozomali, antitiroglobulină - la pacienţi cu istoric familial de tulburări endocrine sau semne de hipotiroidism.

Dozarea inhibitorului de C1 esterază, C3, C4 se impune la pacienţi cu istoric familial de angioedem. Examenul coproparazitologic la pacienţi care consumă carne insuficient gătită sau la cei cu istoric de contact dovedit cu paraziţi poate elucida uneori etiologia urticariei. Anticorpii antinucleari și sumarul de urină trebuie investigate la pacienţi cu artrită, fotosensibilitate sau alte semne de boală de colagen.

Hemograma şi dozarea sindromului inflamator au importanţă în special la pacienţi cu istoric de boală inflamatorie, însă se recomandă recoltarea de rutină a acestor parametri în toate formele de urticarie.

Aglutininele la rece sau crioproteinele trebuie investigate la pacienţi cu alergie la frig. Alte teste utile includ testele de provocare cutanată - pentru alergia la factori fizici - căldură, rece, presiune.

Biopsia cutanată, fără a constitui o investigaţie obligatorie, este necesară mai ales în urticaria vasculitică. Jurnalul alimentar ţinut pe săptămâni poate confirma sau infirma alergia la anumite alimente, fiind astfel un instrument important şi la îndemână în dovedirea unui factor alimentar determinant al simptomatologiei.

Diagnostic diferenţial Se face cu unele forme de vasculită şi poliarterită pe baza dozării de autoanticorpi, a apariţiei manifestărilor sistemice, durata acestora fiind exclusă ca etiologie. Dermatita herpetiformă la un copil între 3 și 7 ani, predominant pe umeri, coate, genunchi este astfel exclusă din diagnostic. Larva migrans cutanată cu context de expunere la parazit poate, uneori, să păcălească ochiul clinicianului.

Mastocitoza sistemică ce apare la câteva luni de viaţă şi se caracterizează prin depunerea mastocitelor în derm, măduva hematogenă şi în tractul gastrointestinal este o afecţiune gravă şi, de regulă, biopsia cutanată elucidează diagnosticul. Leziuni ce mimează urticaria pseudourticarie : Exantem maculopapular viral, medicamentos.